Scrierea chirilică

Timp de multe veacuri, poporul român vorbind o limbă romanică a folosit limba slavonă bisericească, influenţată de dialectele slavei vii (medio-bulgară, rusă apuseană şi sârbă), limbă care a predominat în biserică la curţile domnitorilor şi ale boierilor din Moldova şi Ţara Românească, precum şi la românii din Transilvaniei. Pe crucile de piatră din cimitirul satului Cetăţele,se păstrează incă scrierea chirilică.(sec. XVIII-XIX) Чєтъцєʌє =,,Cetăţele scris cu litere chirilice” 







 Rugăciunea Tatăl nostru în alfabetul chirilic, datând din jurul anului 1850. Transliterare: „Tatăl nostru, carele ’ești în ceriuri, sfințascăse numele tău: Vie înpărățiia ta: Fie voia ta, pre cum în ceriu, și pre pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dăneo noao astăzi: Și ne iartă noao datoriile noastre pre cum și noi ’ertăm datornicilor noștri: Și nu ne duce pre noi în ispită, ci ne izbăveaște de cel rău. Că a ta iaste înpărățiia, și Putearea, și mărirea în veaci, amin.”