Repere de istorie locala a satului Cetățele

Pentru a grabi desfiintarea natiunii romane si a sterge de pe harti toponimia romaneasca,se dau nume unguresti tuturor satelor si oraselor cu nume nemaghiare din Transilvania.Una din tehnicile folosite de regimul de ocupaţie pentru a maghiariza Transilvania a fost acela de a schimba numelor oraşelor şi satelor românești.

Interesant e că oricât a vrut oficialitatea ungurească să-i schimbe numele, încă de pe la 1411 dându-i numele de Gywrkefalwa (Gyorkefalva), ceea ce ar însemna în limba maghiară „satul Ghiurchii”, totuş aceşti cetăţeni au înfruntat timp de un jumătate de mileniu siluirea şi şi-au păstrat numele comunei lor de Cetăţele.

numele satului Cetățele de-a lungul timpului

CETĂŢELE. O comună mică de pe Fişculaş –numele ţinutului dintre Baia-Mare, Baia-Sprie şi râul Lăpuşului. Interesant e că oricât a vrut oficialitatea ungurească să-i schimbe numele, încă de pe la 1411 dându-i numele de Gywrkefalwa (Gyorkefalva), ceea ce ar însemna în limba maghiară „satul Ghiurchii”, totuş aceşti cetăţeni au înfruntat timp de un jumătate de mileniu siluirea şi şi-au păstrat numele comunei lor de Cetăţele. Nu este exclus ca, pe vremuri pierdute în negura istoriei, să fi fost pe dealurile deasupra acestei comune mai multe cetăţui, ceea ce cerea configuraţia locului artei militare de pe atunci. Presupunând o singură cetăţuie numai, într`un vârf de deal, aceasta domina cu vederea Valea Capnicului, a Lăpuşului şi toate delurelele, până la Baia-Mare şi Baia-Sprie. Iată dar ce mă face să cred că numirea acestei comune poartă într`însa şi istoria ei proprie. În 1411 a fost proprietatea lui Ştefan Lazarevici, voevodul Serbiei, iar la începutul veacului XVIII a fost a unei familii cu numele de Ciura (Ţiura). Antologion, 1745, popa Mihai Athanasievici tipograful Râmnicului: „Iată această carte o am cumpărat Costin Alexă din Cetăţele, din vidicul Baiasprii, cu 20 florinţi şi o au dat în biserică, în Cetăţele Dumnezăire, …şi iată că am luat acest mineiu şi (molitevnic) şi apostolu eu, Alexe şi-l las pe Gavrince Tanasie din Cetăţele să aibă gând de ele, să nu pieiă de ceva şi de clopot, au a fi răutate, sau acar de ce fel. Pomeneşte Dmne pre robul lu Dmzău Alexă, Maria şi pre lieş, Mărie, Simion, Mărică şi pre tot neamul lor. Amin. Anul Dnului 1753.
Pag. 37: „Athenaeum” Satu-Mare, (1938)